Uitasem senzația unui somn bun

De mult timp somnul (să fie clar, nu peștele) devenise un fel de piedică, pur și simplu nu puteam să am parte de un somn bun pentru că trecea imediat, însă presupun că știți acea senzație destul de bine, când totul trece într-o secundă.

De dimineață însă pot spune că am redescoperit senzația aceea a unui somn bun, adânc și odihnitor, totul plecând de la muncă. Toată noaptea a trebuit să stau să lucrez în timp ce ochii mei vedeau în ceață, iar mintea se gândea doar la somn. În momentul în care m-am pus în pat, am simțit ceva de nedescris, pur și simplu mă simțeam „acasă”.

Am observat și faptul că somnul te poate face să renunți la orice, în mintea mea deja erau o mie de gânduri care sunau al naibii de asemănător: „Nimic nu merită asta”, „Trebuie să dorm”, „Lasă ca mai fac eu, nu e ultima oară”, și tot felul de gânduri „dubioase”.

Oricum articolul ăsta nu cred că are vreun sens, totul sună de parcă m-am lăudat cu „ce am făcut eu”, însă pot spune că nu regret nimic. :))

One Response

  1. cbogdan Răspunde

Reply