Ieftin și „bun” sau scump și de calitate?

Mereu am întâlnit oameni care preferau să dea pe un mouse care aparent nu este foarte important, 100-150-200 de lei, doar pentru că arată mai tare sau mai știu eu ce, de asemenea am întâlnit și oameni care dădeau pe un mouse 20-25 lei, ideea pentru ei era să fie cat mai ieftin, dar eficient.

Ce am scris mai sus a fost un fel de exemplu, mereu am fost genul de om care judeca o persoană doar pentru că plătea o suma considerabilă de bani pentru un lucru aparent „mai bun”, mereu mi se activa mândria care-mi spunea „Hai să-l criticăm un pic pe ăsta, cum să dea atât de mult pe un lucru atât de infim, mai bine ca noi, în loc să dam 100 de lei, dăm 2 lei.”  Nu puteam înțelege de ce fac ei asta, mi-a luat ceva timp să înțeleg cum stau lucrurile, și nu că ar fi fost un răspuns greu, probabil că nu acceptam faptul că ei pot, iar eu nu.

Răspunsul însă este cât se poate de simplu: își permit. Dacă produci sute de mii de euro, de ce nu ți-ai cumpara o mașina de zeci de mii? De ce să-ți iei una second hand la 2-3 mii? E irelevant. În schimb dacă produci câteva sute sau mii de euro, o mașină second hand este mai mult decât perfectă, însă când vei vedea o mașină scumpă pe stradă, s-ar putea să-l critici pe șofer „ia uite-l și pe ăsta pe ce dă banii..” sau „ia uite hoțu’, eu stau cu rabla asta și el conduce Rover” .

Ideea este că lucrurile scumpe vor fi mereu mai tari sau mai bune, iar dacă nu-ți poți permite este destul de normal să nu accepți lucrul ăsta, totuși nu foarte folositor. Cu energia aceea ai putea face alte lucruri mult mai productive, eu sincer mă încadrez în grupa aia de oameni care este undeva la mijloc, când pot îmi iau ceva mai scump, dar mai bun, când nu, ceva util, dar nu foarte scump.